Struguri acri

Din metrou

2011-01-28T10:39:00.004+02:00

In metrou, toti sunt cititori pasivi de Click si Cancan. Asta e cam ca fumatul pasiv: n-ai cum sa nu inhalezi fumul care iti vine fix in fata. La fel e si cu oamenii din metrou. Majoritatea trag cu ochiul pe paginile de scandal ale calatorului vecin.

Chiar daca esti "boem", obosit sau mult prea concentrat pe muzica din casti, trebuie sa recunosti ca ai tras cu ochiul, cel putin o data. Nu discutam motivele pentru care facem asta. E doar o simpla observatie.

Alta chestie interesanta e ca atunci cand o fata/femeie se tine de bara din metrou, isi retrage mana daca persoana de langa ea e de sex masculin. Daca mana care se tine de aceeasi bara apartine unui barbat, primul impuls e sa te retragi. Oare de ce?

Mini-recapitulare

2010-04-13T01:29:00.005+03:00

De ce Suedia? Cred ca am auzit intrebarea asta de sute de ori, cand am ajuns in Sundsvall. Toti profesorii, toti studentii, toti oamenii pe care ii cunoasteam puneau exact aceeasi intrebare. Pentru ca e departe de Romania? Pentru ca e mai frig decat la voi acasa? Pentru arhitectura?

Hmm... eu am venit in Suedia pentru ca mi s-a parut mult mai diferita decat restul tarilor pe care le vazusem. Da, si pentru ca era pe lista de tari in care se preda in limba engleza.

In orice caz, ce ma asteptam sa gasesc si ce am gasit?

1. Frig. Ce am gasit? Foarte frig!

2. Oameni adaptati la temperaturi sub -15 grade. Ce am gasit: oameni care la -20 de grade umbla in adidasi, fara fes si care deschid fereastra daca intr-o incapere sunt mai mult de 10 grade. A fost interesant drumul inapoi, din Stockholm. Am plecat de-acolo cu autocarul, in care erau 12 grade. Dupa o ora, temperatura scazuse la 5 grade. Chiar ne intrebam daca soferul stie ca transporta oameni vii, nu animale moarte si pana la cat va scadea temperatura in urmatoarele 4 ore de drum.

3. Organizare impecabila. Bifat... in mare parte.

4. Un apartament pus la punct si de 4 ori mai mare decat camera de camin din Grozavesti. Ce am gasit: un apartament mare si in proces de renovare. Superb! Au terminat repede, ce-i drept, dar tot am ramas cu sechele in urma faptului ca ne-au lasat fara becuri dupa ce au terminat treaba!

5. O facultate diferita de a noastra. Gasit: o facultate care a castigat premiul Charter pentru arhitectura, tehnologizata de la A la Z, cu toate facilitatile imaginabile... si inimaginabile (vezi cuptoarele cu microunde si frigiderele, din zonele destinate celor care isi aduc mancare de acasa).

6. Oameni relaxati si politicosi. Gasit: oameni din cale afara de amabili si extrem de relaxati. Poate prea relaxati, daca vrei sa fii servit repede intr-un local sau intr-un magazin. In orice caz, sunt atat de chill, incat nu uita de Fika (un fel de pauza de cafea/masa/ceai/vorba) de cate ori simt ca lucreaza prea mult.

7. Multe Volvo-uri. Evident ca bifat!

8. Preturi mari. Ce am gasit: preturi care ii sperie si pe nemti si olandezi!

Punct! :)

Parties (part 2)

2010-02-08T12:58:00.002+02:00

OK... a doua petrecere a fost cea mai misto de pana acum. A avut loc intr-o miercuri seara si a fost un fel de... mingling. Deci, cuvantul petrecere n-ar defini-o foarte bine. In orice caz, a fost misto.

A avut loc in clubul care apartine Uniunii Studentilor (Karhuset). Nu s-a dansat, dar a fost muzica OK. Cu ce s-a diferentiat de celelalte? Pai, in primul rand, am putut vorbi cu toata lumea. Ne-am auzit, am ras, am cantat, am facut schimb de informatii despre tarile noastre, am jucat fuzzball si biliard si pur si simplu ne-am simtit bine. That's my way of having fun.

Tot in seara aia am aflat, spre marea noastra surprindere, ca suntem vedete. Stateam linistite pe canapea si a trecut un coleg pe langa noi.

El: "Aaaah! You're Ana and Roxana from Romania! Hahaha!"
Noi: "Huh?"
El: "Yes, yes, you're Ana and Roxana. Come meet Erwin and Gerwin from Holland! Hahaha!"
Noi: "Poftim?" 0_0

Pe ei i-a amuzat teribil chestia asta. Noi radeam de rasul lor si incercam sa ne dam seama daca asta e ceva pozitiv sau ceva gen Dumb and Dumber. Nu stim nici in momentul asta care e adevarul din spatele glumei. Tot ce stim e ca faza funny a ramas in "istorie". "Ana and Roxana? Like Erwin and Gerwin? Haha!"

The parties (part one)

2010-01-31T13:27:00.005+02:00

Cum sunt petrecerile? Cat de dese? Care e atmosfera?

Cred ca am fost cam la toate petrecerile care s-au tinut pana acum. Da, stiu, nu-mi sta in fire. Cum de merg eu in club, cand nu agreez atmosfera. Ideea e ca n-am venit sa stau in casa. Si daca toata lumea merge la chestiile astea, atunci prefer sa merg si eu. In plus, it's not that bad!

Prima petrecere la care am fost s-a tinut in prima sambata, cand am venit. Aici nu se poate sa ai party fara pre-party. Asa ca, ne-am adunat peste 20 de oameni intr-un beci al unuia din campusuri. A fost interesant. Am vorbit cu majoritatea celor prezenti, chiar daca in final cu italienii ne-am inteles cel mai bine. Pana la 12 am stat acolo, dupa care ne-am indreptat in turma, pe jos, spre unul dintre cluburi. Intrarile sunt destul de scumpe (aproape 6 euro) si daca vrei sa-ti mai iei si ceva de baut, cheltuiesti cat ai cheltui pe mancarea pentru 3-4 zile.

Bun... intraram noi in club, banii dati, manutele stampilate, hainele la garderoba. Ce e super aici e ca nu se fumeaza inauntru, asa ca ai posibilitatea sa pleci acasa cu acelasi miros cu care ai venit.
Clubul era compus din 2 sali: cea in care se dansa si una cu mese, scaune si canapele (unde lumea putea sa se pipaie linistita). Ana avea nevoie la toaleta, asa ca ne-am asezat frumos la rand. In fata noastra, 4 fetite ametite si/sau high radeau de zor. Au intrat toate in baia de nici 10 metri patrati si au iesit de-acolo si mai vesele si cu decolteurile mai pline. Ce-au facut acolo, va las sa speculati, asa cum am facut si noi.

Revenind la muzica, era nici buna, nici dansabila, dar suportabila. Oamenii astia nu stiu sa se miste, sa se unduiasca, sa dea din solduri sau chestii de-astea. Pur si simplu sareau in ritmul muzicii. N-as putea sa va zic exact ce gen de muzica au pus, dar suna a electro-pop-rock-house. Au scapat si vreo 3 melodii pe care eu si Ana le-am identificat, dar atat. In fine, am dansat si a fost cat de cat OK atmosfera.

Partea buna a lucrurilor, aici nu vine nimeni sa se dea la tine. Daca vede ca esti cu un grup, sanatate! Trebuie sa te arati disponibila sau sa il inviti tu la dans. This is how it works here. Partea proasta a lucrurilor e ca astia nu zic "Excuse me". Nici cand intra in tine ca tancul si nici cand incearca sa treaca de tine si-ti dau un branci sanatos. Eh, nu le poti avea pe toate.

Noaptea (la ora 3 s-a inchis clubul) s-a incheiat cu randul de la haine si peripetiile de-acolo. O americanca (da, beata dar foarte haioasa) s-a hotarat sa faca ea lipeala oamenilor din club. Asa ca, la un moment dat ajunge si la mine. Il trage de maneca pe Florian (care e un neamt si care ii spusese ca il cheama Tom) si ii spune: "Tom, do you see this girl? Do you see how beautiful she is? See her long, girlie hair? Are you going to take her home?" Florian, care ma cunostea, era prea uimit ca sa mai zica ceva. "If you're not going to take her home, I am! So are you going with her?", dupa care ma ia prieteneste de umar. S-a terminat relativ repede faza, pentru ca isi gasise alti clienti, dar n-a uitat ca, la iesire, sa ma intrebe daca are cine sa ma duca acasa. Pe Ana o luase mai devreme si-i facuse cunostinta cu un tip. "Ana, this is Pierre. Pierre is the number one, great guy, don't know what we would do without him." Nu stiu exact ce i-a zis lui despre ea, dar completez cand aflu.

Asta a fost petrecerea cu numarul 1. Interesanta si fun, inainte de club, dar am dansat, ceea ce inseamna ca am mai ars cateva calorii.

10 zile

2010-01-23T01:11:00.004+02:00

Mi-am dat seama ca se fac 10 zile de cand suntem in Sundsvall. Nu stiu daca e bine sau rau, dar mi se pare ca timpul trece, daca nu greu, foarte normal. Chiar simt ca au fost 10 zile in adevaratul sens al cuvantului.

Pe 13, dupa un drum de 10 ore, am ajuns in micul Sundsvall. La gara ne-a asteptat, asa cum promisese, Santosh (care face parte din Uniunea Studentilor. E din India si maine ne face ceai.) cu doua mere foarte bune. Era cam frig, ce-i drept, pentru ca am mers pe jos de la gara pana in centru. Cred ca am facut cam 20 de minute cu toate bagajele dupa noi. Ideea e ca, desi imi clantaneau dintii in gura, marul a fost exact ce aveam nevoie. Am luat autobuzul si am ajuns in Nacksta, la etajul 1, apartamentul 421.

Pe 14 a trebuit sa mergem la facultate. Santosh s-a oferit sa ne duca pana acolo, asa ca ne-am intalnit la 8 jumatate la noi in fata cladirii. El nu sta in Nacksta, ci mai departe, dar a fost dragut sa vina sa ne arate drumul. Nu facem mult pe jos. Toata lumea zicea ca maxim 10 minute. Da, 10 minute in ritm suedez, adica aproape jogging. Noi facem cam 20-25 intr-un ritm decent. Am ajuns si acolo, in fata celor cateva cladiri colorate, ca niste casute in stil suedez. Era foarte frig afara. Inauntru am gasit fete zambitoare, oameni de toate culorile si varstele, usi albe cu hublou, copaci in pamant, bancute din lemn si scari rasucite. Intr-o sala mare, ca un mini-amfiteatru, ni s-a urat bun-venit si ni s-au explicat cum merg lucrurile.

Pe 15 am avut alte activitati introductive, am facut cunostinta cu oamenii care sunt veniti acum pentru studiu, am ascultat discursuri relaxate si amuzante din partea sefilor de trib de prin Universitate. Tot atunci, parca, am aflat de locurile pentru studenti, de care v-am mai zis (cu frigidere si cuptoare cu microunde). Chestia asta ne facuse "Paf!".
Seara, am asistat la prima petrecere. Asta gratie vecinilor nostri. Mai intai a fost un fel de intalnire in alt campus, unde am apucat sa vorbim si sa mai socializam, pe urma am mers intr-un club. Aici, cluburile se inchid pe la 2-3, iar muzica nu e extraordinara, dar per total a fost OK. Cred ca pe la 4 am ajuns acasa.

16 si 17 au fost doua zile moarte. Am dormit la greu si singura miscare pe care am facut-o a fost cea din dormitor pana in bucatarie sau pana la baie. Bineinteles, in sambata aceea mai fusese o petrecere, dar cine mai era in stare sa mearga? Se acumulase putina oboseala.

Luni, pe 18, am fost foarte incantate sa iesim iar din casa. Spre marea noastra surprindere, afara nu erau -30 de grade, ci -3! Una dintre cele mai fericite zile din viata mea. Am fost la facultate (fara manusi!), am vorbit cu oamenii, am avut orientarea in biblioteca (da, si asta e foarte smechera si chiar ai nevoie de niste ponturi ca sa te poti descurca prin ea). Inca o chestie interesanta: ei, in interiorul facultatii, au un sistem propriu de internet prin care comunica. Nu e chiar ca o retea... nu stiu exact cum s-o numesc. Ai' mai rasariti in ale calculatoarelor ar putea sa-mi spuna. Anyway, ne-a trebuit si acolo un curs introductiv, ca sa ne dumirim care-i smenu'. Nu pot sa garantez ca acum stiu 100% cum se lucreaza pe Studentportalen, dar ma descurc.

19 a fost o zi faina, pentru ca am avut introducerea la cursul de Comparative Media Systems. Profa, pe care o cunoscusem in Romania cand a venit in vizita, e putin mai excentrica, dar foarte, foarte draguta si funny. Daca 18 a fost luni, inseamna ca acum era marti. Da. Pai, nu mai stiu exact ce am mai trebaluit in ziua aia, dar stiu ca atunci am primit masa si scaunele, deci nu a mai fost nevoie sa mancam ca apucatele in picioare sau in pat. Asa ca ne-am tratat cu niste pilaf cu salata de salata iceberg cu lamaie, in living, la lumina lumanarilor. Foarte romantic!

Pe 20 ne-am dus degeaba la scoala, pentru ca profa s-a imbolnavit si n-a putut sa vina, dar tot a fost bine ca am iesit din casa. Acum ca e mai cald afara, plimbarea spre facultate e mult mai placuta.
Seara a fost un fel de socializare, la clubul care apartine Uniunii Studentilor (Karthuset ii e numele, sper ca nu l-am scris gresit). A fost o noapte foarte fun, mai ales ca am fost in gasca pana acolo. Acum cica avem o gasca. Nu stiu daca o sa fie pe termen lung, dar o avem. E formata din: Julie blonda, Julie bruneta si Vladimir - echipa franceza- si din Savino si Andrea - echipa italiana. Asteptam sa vedem daca ni se mai alatura vreun latin sau vreo latina.
Ana a incercat sa joace biliard si, spre marea noastra usurare, n-a dat nimanui cu tacul in cap si nici n-a aruncat bilele pe jos. Am jucat fuzzball, care mie mi se pare extrem de enervant de jucat, dar fun de privit. Am cantat (da, toata lumea stia Dragostea din tei!), am vorbit, am ras si-am povestit fiecare de pe la casele lor. (sa-mi aduceti aminte sa va zic ce-au zis interesant!)

In data de 21, Savino si-a intalnit adevarata dragoste: profa de suedeza! Si pentru ca era atat de bine dispus, ne-a invitat la cina. A zis ca face alt tip de paste, dar pana la urma ne-am ales cu bolognese. Nu-i nimic, au fost foarte bune si alea si ii multumim mult pentru asta! Tot pe 21 am intalnit primul suedez. Da, e exact cum zice toata lumea: inalt, blond, slab, rocker ("You look like Kurt Cobain", i-a zis Andrea). Nu, nu e un zeu si nici frumusetea intruchipata. E un tip simpatic si foarte de treaba, iar daca imi aduc aminte numele lui, vi-l zic. Poate maine nu uit sa va povestesc ce ne-a mai zis el, pentru ca a fost chiar foarte interesant.

Ziua care a trecut, de o ora la mine si de doua la voi, n-a adus chiar nimic nou. Ah, ba da: canapeaua mult asteptata! E cam uratica, dar e confortabila si acum aveti unde sa dormiti daca veniti in vizita. Cam atat, cred.

Maine, in program, avem asa: ceai la Santosh, cumparat bec, party pentru bobocei si afterparty cu tema Hawaii. Nu, nu mergem costumate, dar suntem curioase cat de dezbracati vor fi altii. Over&out!

Bla, bla

2010-01-21T17:05:00.005+02:00

Ma gandeam acum, sorbind din apa cu lamaie, ce mutari ar trebui sa mai facem prin livingul asta. Momentan avem asa: o masa, un suport pentru TV-ul inexistent, 3 scaune si un fotoliu care se balangane (balanseaza, ca sa vorbesc frumos). Sugestii?

Ah, tot n-am luat cablu pentru bec. Poate reusesc sa-i fac o poza sa vedeti la ce ma refer, ca sunt sigura ca nu aveti idee cum arata smecheria asta.

Ma intreb ce-or face astia de deasupra, ca si azi-dimineata la 7 frecau mobila prin apartament. Apropos de ore de-astea, pe 14, adica dupa ce am ajuns in Sundsvall, la ora 7 dimineata auzim zgomot de galeti de pe hol. Iesim frumos din camera si vedem un nene pe o scara, care varuia cu spor. Cred ca am uitat sa mentionez ca apartamentul nostru era in renovare cand am ajuns. As in, galeti cu vopsea peste tot, mizerie si hartie pe jos. Dar, macar atunci aveam becuri si cuptor cu microunde. A doua zi, cand am ajuns de la scoala, nenea cu scara nu mai era in apartament, dar luase cu el si becurile si cuptorul cu microunde (care erau ale lui, nu le furase pe ale noastre).
Oricum, tot raul spre bine, pentru ca asa am ajuns sa ne cunoastem vecinii, care sunt foarte draguti si de treaba si care au promis ca ne gatesc paste. Se pare ca italienii se ofera sa gateasca numai paste, dar e OK, nu ne suparam!

Ca tot veni vorba de mancare, un sfat: daca veniti aici, aduceti-va tacamuri si farfurii, pentru ca oamenii astia n-au auzit de tacamuri vandute la bucata sau de tavite/farfurii/boluri din plastic. Am cautat peste tot si n-am gasit. Da, am fost si la Ikea! Asa ca, Roxana mananca dintr-o caserola din plastic! In seara asta, insa, vom manca din farfurii obisnuite, pentru ca suntem invitate la masa. Daca pastele lui Savino ies bune, inca o bila alba pentru italieni. Vedem daca reusim sa-l facem sa spele si vasele.

P.S: N-avem becuri, n-avem cuptor cu microunde, era mizerie cand am venit, dar nu va faceti impresia gresita ca suntem nefericite si nemultumite. This is really a small price to pay! ;)

Povesti din apartamentul 421

2010-01-20T18:24:00.006+02:00

Noah, iata-ma ajunsa si la 3000 de kilometri de casa, stand intr-un living fara bec, cu laptopul in brate si tastand cu degetele tremurande (de frig, nu de emotie). Am in fata o fereastra imensa, de fapt doua, fara perdele sau draperii (speram ca nenea de la StuBo - locul de unde inchiriem mobila and stuff - sa se grabeasca si sa ne aduca si noua draperii).

Daaa, probabil lumea care va ajunge sa citeasca ce scriu eu aici se va intreba de ce nu am bec in living. Raspunsul este foarte simplu. Pentru a pune bec, avem nevoie de un cablu, iar acesta se gaseste numai la anumite magazine. Asa e cu suedezii astia, au totul foarte smecher de te scoate din sarite.

Ma uit la oamenii zgribuliti de-afara si imi vin in minte intrebarile, cred ca de ordinul zecilor, "Cum e acolo? E frig?". Da, dragi curiosi, e frig de-ti ingheata parul din nas! Cat de frig e? Am prins si -30 de grade! Am prins o vreme deosebita ca aceasta chiar in statia de autobuz, cand am mai si asteptat 20 de minute de aiurea (inca nu invataseram sa citim orarul autobuzelor). Au fost cele mai lungi 20 de minute din viata mea. Nu exagerez! Cand nu-ti mai simti fata, mainile, picioarele si alte parti ale corpului, incepi sa-ti blestemi zilele, sa canti "Mama, unde esti? Bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei!" si sa strigi "Fuck Sweden, HAI ACASA!". Se uitau oamenii la noi (nu ca ar fi fost multi pe strada la ora 8 seara. Dupa 5-6, la astia e pustiu pe strazi.), dar nu ne bagau in seama. Probabil isi ziceau in minte: "Ah, foreigners!" Stiti, totusi, ce ne durea mai tare decat unghiile degerate? Faptul ca unii erau in trening, in adidasi, in colanti, fara fulare sau caciuli. Nebunie curata!!! Nici acum nu ne-am revenit din soc.

Cum sunt oamenii? Sincer? Enervant de politicosi! Dar e atat de bine, incat enervarea iti trece si te obisnuiesti sa ti se zambeasca tot timpul si sa fii ajutat cand ai nevoie. Profesori n-am cunoscut prea multi momentan, dar cei cu care am avut contact ne-au lasat o impresie foarte buna. Ceilalti studenti sunt si ei adorabili. Si, la capitolul asta, avem de toate neamurile. Cum ziceam cuiva pe mess, cred ca numai australieni si japonezi n-avem (dar ramane de vazut daca asa e).

Sundsvall e mic. Cam cat Bacaul, cred. E inzapezit acum, dar am inteles ca la primavara o sa fie o nebunie. Nu l-am explorat, pentru ca frigul ne impiedica sa mergem cu autopasul din capat in capat, dar cum il vad pe tot, ma intorc cu povesti. Ah, trotuarele nu sunt uscate, dar sunt mai curate decat in Romania. Nu sunt probleme cu ghetusul, pentru ca la prima ora vin neni cu masini mari, care toarna nisip. De fapt, nu e nisip, ci un fel de pietris, care chiar isi face treaba. Arhitectura e unica, tipic suedeza. Daca va uitati pe net o sa intelegeti la ce ma refer.

Universitatea=tehnologie. Totul e tehnologizat si pe baza de coduri si cartele. Da, si usile de la intrare si cele de la laboratoare necesita cartele si coduri. In interiorul universitatii, care e compusa din mai multe cladiri (R, O, S, N, M, L, J - n-au nicio logica, dar asa se deosebesc intre ele), au copaci, au plante - da, in pamant - au locuri special amenajate pentru studenti (cu bancute, cuptoare cu microunde si frigidere, ca sa poti sa vii cu mancare de acasa).

Momentan, end of part one, ca am obosit. :)

P.S: nu ma criticati prea tare, ca mi-a fost lene sa recitesc! :D

Recomandare

2009-04-10T01:55:00.002+03:00

Va recomand un site foarte interesant. Gasiti si chestii destul de scarboase/tampite/naspa, dar sunt si unele foarte dragute si haioase. Hope you enjoy it! :)

http://oddee.com/

Tratat despre cum sa-ti bagi picioarele

2009-04-09T01:37:00.004+03:00

Ai avut vreodata senzatia ca inveti degeaba?
Ti s-a parut ca te stresezi si nu castigi nimic din asta?
Te-ai saturat sa te chinui sa ignori vremea frumoasa de afara?

Nu-i nimic! In cinci pasi, vei invata cum sa-ti bagi picioarele. DAR inainte de asta, asigura-te ca nu ramai cu restante si ca nu-ti dai viitorul peste cap!

1. De fiecare data cand ai un test (se aplica numai pentru testele grila), gandeste-te ca nu poti fi chiar atat de ghinionist incat sa nu te descurci la niciuna dintre intrebari (faci 50-50, "suni" un prieten, n-ai cum sa nu nimeresti macar 4-5).

2. Ti-i amintesti pe colegii care invata tot timpul? Pe unii ii stii chiar pe nume? Perfect! Te plasezi frumos in preajma lor! N-ai mai facut asta niciodata? Ti-e jena sa copiezi? Nicio problema! In momentul respectiv de criza, o sa-ti treaca!

3. Ai reusit sa iei 8 dar te simti cu musca pe caciula pentru ca nu invatasei nimic? Nicio problema! Adu-ti aminte cum era cand invatai zile la rand si luai aceeasi nota, iar cei care se laudau ca n-au invatat luau 9.

4. Tot n-ai scapat de remuscari? Adu-ti aminte ce fain a fost in noaptea dinaintea testului, cand erai fericit/a si radeai isteric cu colegul/colega de camera.

5. Inca nu reusesti sa treci peste sentimentul de vinovatie? Vorbeste cu cei care au luat mai putin ca tine si sunt revoltati, pentru ca ei au invatat.

Stiu ca pare mai simplu decat e, dar incercati macar o data.

P.S: Nu-mi asum responsabilitatea pentru rezultatele celor care incearca!

Agitatie, agitatie...agitatie?

2009-04-07T23:25:00.003+03:00

Mult zgomot pentru nimic. Cam asa as caracteriza editia de anu' asta a Targului Educatiei. Studentii au fost colorati, agitati si veseli nevoie mare. Din pacate pentru cei cu adevarat interesati, facultatile au dat mai putina atentie informatiilor si mai multa distractiei.

Un targ e, prin definitie, un loc in care participantii isi prezinta marfa in fata vizitatorilor. Atmosfera trebuie sa fie una relaxanta si atragatoare. Organizatorii au reusit din plin sa faca acest lucru. Insa, la un moment dat, daca stateai mai mult de o ora, simteai cum facultatile prezente incercau sa-si demonstreze una alteia care e mai tare. Coridoarele Facultatii de Drept au fost, pe 3 aprilie, mai mult un camp de lupta decat un targ, dupa parerea mea.

Prezenti si anul acesta in numar mare, elevii de liceu au fost luati cu asalt de catre studentii care tipau care mai de care mai tare. Si ai nostri au fost, parca, putin cam exagerati. Pusesera monopol pe curtea Facultatii de Drept. N-aveai cum sa nu te izbesti de ei. Unii ii ocoleau si ii priveau ciudat, altii zambeau. Oricum, imnul facultatii s-a auzit pana la sfarsitul zilei. Cred ca era imposibil sa nu-l fi memorat.

Ca si altora, dupa cum am observat, si mie mi-au placut cei de la Fizica. Au fost draguti, ne-au explicat foarte clar cele trei experimente (dintre care ala cu fasciculul de laser prin sticla de apa m-a dat pe spate).

Nu stiu... a fost OK per total, dar parca prea multi erau preocupati sa faca show si sa demonstreze ca ei sunt mai tari in baloane si culori. :)

Mare e gradina Ta, Doamne!

2009-04-02T18:09:00.003+03:00

Iata-ne ajunsi si aici, in acest moment al apogeului idioteniei! Va invit ca, inainte de a citi randurile urmatoare, sa vedeti la ce ma refer: "Teoria unui psiholog italian: Violenta genetica a decreteilor - cauza delictelor comise de romani in Italia" .

Am ajuns la concluzia ca asta e punctul de intersectie al stupizeniei si al proastei informari. Cum poate o persoana avizata sa debiteze niste prostii ca astea? Sa nu mai spun de faptul ca Romania numai tara catolica nu e, dar deh... Cand am terminat de citit articolul am simtit cum, efectiv, mi se ridica parul de pe cap.

Nu stiu exact ce hram poarta aceasta doamna (Margherita Carotenuto), dar banuiesc ca din moment ce a putut face public studiul asta, nu e neica-nimeni la ea acolo. Nu e nici o problema ca isi exprima parerea, Doamne fereste! Problema e ca sunt omuleti mici si incuiati care iau de buna tot ce li se toarna pe gat. Bineinteles ca ea le-a dat acum italienilor exact ce-au vrut. Asta e ca studiul ala facut de nemti, care concluziona ca ei sunt cei mai inteligenti oameni din Europa.

E trist ce se intampla, atata tot. Daca esti o persoana cu scaun la cap, citita, informata si detinatoare de mai mult de doi neuroni, nu poti sa scoti din tine asemenea ineptii. Cel putin, asta e parerea mea. Umila parere a unei viitoare criminale in serie, detinatoare de "un grad de violenta superior mediei".
Doamna psiholog, cetateana a Italiei, locul in care a luat nastere MAFIA si in care fascismul si-a facut de cap prin intermediul lui Mussolini, s-a gasit sa critice mica noastra tara "catolica" si copiii ei care "sufera de o violenta extrema".

Acum... nu pot sa zic decat ca imi pare rau pentru romanii de acolo si pentru noi, cei de aici, care suntem stropiti din ce in ce mai mult cu noroi. Nu zic ca nu le avem pe ale noastre, ca nu meritam critici, dar de acolo si pana la a fi genetic bolnavi...

Diversitati globale, curiozitati locale

2009-04-01T01:50:00.000+03:00

“Mai vreau!” Cam asta e sentimentul pe care mi l-a lasat evenimentul Global Village. Desi cand am ajuns mi se parea ca nu e prea mare lucru de vazut sau de facut, cu cat trecea timpul, cu atat mi se parea ca nu ne ramane destul sa vedem inca o data standul japonezilor, sa ne pictam steagul Portugaliei pe fata, sa mai vorbim cu unul-altul sau pur si simplu sa ne bucuram de atmosfera si de soare.

Colorati, veseli, vorbareti si plini de steaguri pictate pe fete si pe maini, membrii straini ai AIESEC au fost atractia evenimentului. Au lasat impresie buna asupra vizitatorilor si pareau ca au ramas si ei cu o impresie buna despre Bucuresti si Romania. Un student din Brazilia chiar spunea entuziasmat ca la anul se gandeste sa se mute aici, ca avem cladiri frumoase si ca nu e la fel de cald ca la el acasa, in Sao Paolo.

Cand am ajuns, in jur de ora doua, tineretul misuna prin micul scuar, numit pompos si Piata George Enescu. Cele aproximativ 30 de standuri erau asezate pe margine, avand fiecare cate un banner pe care scria, cu litere rosii de tipar, numele tarii reprezentate. In mijlocul lor, trona standul Romaniei, dublu ca dimensiune fata de celelalte. Sa se vada cine-i gazda.

Pe langa lumea inghesuita la standuri si costumele viu colorate ale grupului de chinezi, nu puteai sa nu auzi vocea prezentatorului in tricou rosu, care vorbea sfios din mijlocul unei scene mici si negre. Incerca si el sa atraga atentia publicului cu arhicunoscutele replici de incalzire: “Sa va aud!”, “Galagie!”, “Bateti din palme!”, “Sunteti aici?”
O alta voce mi-a distras atentia de la prezentator. “Mancare nu mai aveti?”, rosteste hotarata o doamna de vreo 60 de ani. Persoanele din fata ei, doua tinere blonde, poloneze dupa steagurile de pe fata, ii zambesc dragute si confuze. Romanul tot fomist! Sparge tot ce-i gratuit.

Dupa aceea am observat ca pe masutele standurilor nu prea mai gaseai nimic, in afara de farfurii de unica folosinta pline de firimituri. Nici urma de mancaruri traditionale sau pliante. Pana la urma, vazand oamenii ca au luat cam tot, s-au mai rarit ca numar si in urma lor a ramas tineretul incantat de prezenta strainilor si dornic sa ia toate ID-urile posibile.

Scena s-a animat si ea in momentul in care grupurile de studenti straini s-au prezentat fiecare printr-un dans special. Unii au fost traditionali, altii inventivi, altii s-au urcat pur si simplu pe scena si s-au prezentat. A avut si Romania cateva dansuri: unul din Oas, altul tiganesc si, bineinteles, dansuri internationale, sa le aratam ca noi stim de toate.

Dintre toate standurile, cele ale Japoniei si Chinei au fost luate cu asalt. Toata lumea voia sa-si vada numele scris cu ideograme japoneze (numite si kanji) si chineze. Pana pe la ora patru a fost ingramadeala. Si ce fericiti erau dupa ce primeau coala alba pictata cu acuarela neagra! Studentii asiatici invatasera deja cateva nume romanesti si erau chiar comici cand le pronuntau stalcit, mandri de realizarea lor.

Un alt stand interesant a fost cel al Rusiei, plin cu obiecte traditionale. Unii s-au inghesuit sa zdranganeasca la instrumentele muzicale din lemn, incercand sa-si dea seama cam cum ar trebui sa sune de fapt. Amuzanta mi s-a parut alaturarea Frantei si Statelor Unite in acelasi stand, care, de altfel, a fost gol cat am stat acolo.

Atmosfera a fost chiar relaxanta si vioaie. Toata lumea era draguta si zambitoare. Se crease o legatura intre toti cei de fata si, pentru moment, am iesit din Bucurestiul aglomerat si ne-am bucurat de starea generala. Nu prea erau persoane care sa nu aiba macar un steag pictat pe fata. Cele mai multe, 8 la numar, le-a avut Andreea, studenta in anul doi la Jurnalism, mandra de realizarea ei si de obrajii colorati.

Un alt moment a la romani a fost cand, la sfarsit, brazilienii au impartit postere cu peisaje din tara natala. Cum era de asteptat, romanul s-a inghesuit si de data asta la gratuitati. “N-ai stat la rand si ai cerut si in plus! Pai se poate, domnule?”, ii rosteste indignata o doamna unui domn. Totul se desfasura sub zambetul si privirea confuza a studentului brazilian.

Dupa ce am facut schimbul cu Tatsu, un student din Tokyo, bratara mea pe bandana lui, si o poza, ca altfel nu se putea, am plecat din piata George Enescu, sperand ca intr-o buna zi sa se mai repete experienta. Numai cuvinte de lauda la adresa AIESEC care au venit cu ideea organizarii unui eveniment de genul. Nu pot spune decat pacat ca n-a durat decat cateva ore si bine ca am avut ocazia sa intalnim niste persoane dragute si pline de viata.

Harry Potter

2007-12-04T19:07:00.000+02:00

Tocmai am terminat ultimul volum din "Harry Potter" si pot spune foarte sincer, ca simt ca odata cu inchiderea cartii, mi s-a terminat si copilaria. Cu mana pe suflet spun ca...ADOR cartea asta! Stiu ca foarte multe persoane spun ca e o porcarie comerciala. Cine sunt eu sa-i contrazic? Nu stiu care a fost scopul suprem al lui J. K. Rowling cand a scris-o. Poate pentru ea nu a insemnat decat o metoda de a face foarte multi bani, desi ma indoiesc.

Cartea, pentru mine, are o profunzime extraordinara. Da, da. In spatele acelor exprimari facile si a acelor personaje fictive, poate puerile, dintr-un anumit punct de vedere, se ascund diferite mesaje. Lucruri care te fac sa crezi cu adevarat in ceva...in scopul acela suprem pe care il avem in viata. Intr-un scop nobil, menit sa-ti hraneasca sufletul odata ce-l atingi.
Nu mi-e rusine sa zic ca am plans, am ras si m-am alaturat intru totul acestor personaje, care m-au invatat sa continui sa cred in prietenia absoluta, in bunatate, in legatura aceea nerostita dintre toti oamenii si toate fiintele vii, in drumul acela pe care orice persoana il are de parcurs in viata pentru a-si indeplini misiunea.

"Harry Potter" m-a ajutat sa evadez din lumea reala, dar m-a ajutat sa patrund intr-o lume care o reflecta pe cea traita de noi si m-a facut sa inteleg mai bine anumite lucruri. Chiar asa, cu vrajitori, goblini, spiridusi, uriasi, unicorni, pasari phoenix etc., reflecta realitatea!
Iti multumesc, J. K. Rowling pentru inspiratia pe care ai avut-o!

P.S: Pentru cei "incuiati", exista intotdeauna alte carti de citit. Slava Domnului cate sunt! Asa ca...daca nu puteti intelege un mesaj simplu si profund, nu va bateti capul cu aceasta carte! :)

It's fun by bus (episodul 2)

2007-10-26T20:58:00.000+03:00

Daca ar fi sa scriu in fiecare zi despre minunatele aventuri in tara autobuzului, as fi incheiat probabil prima serie cu 20 de episoade. Asa ca, ma voi limita la inca unul. Nu mai stiu acum cate zile se intampla asta, dar stiu ca m-a amuzat teribil.

Stateam pe jumatate adormita vizavi de doua doamne in varsta. Una era cu nepotul in brate si cealalta statea pe scaunul din fata ei. La un moment dat, pustiul, de vreo 4 anisori, incepe sa cante. La la la la la...Doamna din fata lui, care in momentul ala era toata numai un zambet, ii zice:
"Vai! Ce baietel frumos esti tu! Nu vrei sa vii la mine? Ca eu am un nepotel, dar as vrea doi." Cu o figura indignata, bunica baiatului ii spune: "Doamna! Lasati-l in pace!" La care cealalta: "Da` ce i-am facut, doamna?" Nu trec nici doua minute, si: "Baietel, cati anisori ai, puiule? Dar mergi la scoala?" Copilasul o ignora, bunica lui n-o scapa din ochi. Trecand pe langa niste muncitori care sapau santuri pe marginea drumului, pustiul: "Vaaaai! Ia uite ce mizerie fac astia aici!" "Baietel, nu e frumos sa spui astia. Trebuie sa respecti oamenii care muncesc. Deci spune-le domnii." Pustiul, evident iritat: "Vai!!! Imi vine sa ma dau cu capul de geam!" Si...BUM, BUM, BUM cu capul de geam. In momentul ala, imi curgeau lacrimile de atata ras! Femeile, amandoua panicate, au sarit cu gura pe el. Cand una, cand cealalta:
"Puiule, nu e voie! Daca se sparge geamul?"
"Dragos! Mamaia nu are bani sa plateasca geamul daca se sparge!"
"V-am zis, doamna, sa-l lasati in pace!"
"Da` ce i-am facut, doamna?"
"Eeee...Da` se poate? Vorbiti mai incet, ca doar nu sunteti in padure!"
"Doamne fereste! De parca am facut ceva!"
Baiatul pune punct disputei: "Mamaie, in padure nu se tipa. Ca vine padurarul si iti da amenda!"
Dupa care...silentium! Doar o voce plina de admiratie: "E istet baiatul asta!"

It's fun by bus!

2007-10-12T00:00:00.000+03:00

De doua saptamani de cand ma trezesc cu mult mai devreme decat ma trezeam cand eram acasa, mi-am dat seama ca e chiar amuzant sa mergi cu autobuzul. Intr-adevar, nu e la fel de amuzant ca trebuie sa te trezesti cu noaptea-n cap si sa te urci in acest nu prea iubit mijloc de transport, dar... desi nu-mi place nici cat negru sub unghie ca fac 1 h jumatate pana la Universitate, trebuie sa recunosc ca in fiecare dimineata am avut, si sper sa am si de acum incolo, parte de faze amuzante care imi lasa un sentiment placut. Si, ce poate fi mai placut decat sa te trezesti (pentru ca intr-adevar ma trezesc de-a binelea de-abia atunci cand sunt in autobuz) cu zambetul pe buze? Exemple am destule, dar o sa-l scriu pe cel mai recent.
Mi se inchideau ochii de somn, cand, o voce sparge linistea din autobuz. N-am indraznit sa-mi intorc privirea, si nici n-a fost nevoie sa fac eforturi mari sa aud, pentru ca vorbea destul de tare. O domnisoara, pentru ca asa mi s-a parut dupa voce, purta o conversatie interesanta cu mama ei:

"-Cum adica ce fac? Uite ma duc la interviu. Da, la un interviu. Pai tu crezi ca eu mai am de gand sa vin acasa? Am luat la rand toate anunturile dintr-un ziar si ma duc la interviuri. Da, asta de azi e primul. Nu stiu exact ce-am sa fac. Vad eu. Bineinteles ca nu ma mut cu el. In niciun caz! N-o sa fiu sclava nimanui. O sa ies cu el de cateva ori pe saptamana si atat. Pentru ca asa vreau eu! Hai pa!"

Logic ca pe fata mi se pusese un ditamai zambetul. Dar intre timp, am inceput sa rumeg cuvintele ei. "N-o sa fiu sclava nimanui." Hmm...e a nu stiu cata oara cand aud replica asta. Si, sincer, nu prea inteleg de ce. E la moda sa te dai mare si independenta? Adica, OK, inteleg ca stirile de la televizor nu sunt tocmai incurajatoare si ca filmele "la moda" arata partea misogina si "porceasca" a barbatilor, dar asta nu inseamna ca cei buni sunt pe cale de disparitie. Desi, am citit undeva o replica de genul: "Toti barbatii buni sunt ori casatoriti ori homosexuali." Nu stiu daca as putea sa ma pronunt in favoarea acestei afirmatii. Poate nu stiu femeile unde sa caute. Poate suntem toti prea prinsi in vartejul asta ametitor al vremurilor noastre si nu mai avem timp sa ne gasim unii pe altii.
Mai auzisem la un moment dat ca poti sa gasesti barbati buni pe site-urile astea gen...noidoi.ro sau intalniri online. Deci, o dovada ca tehnologia e de vina. Oamenii nu prea mai ies in lume. Prefera sa-si dea intalniri online.
Unde s-o fi pierdut romantismul, habar n-am. Daca lumea din ziua de azi mai vrea sa aiba parte de romantism, nici asta nu stiu. Dar daca aflu din intamplare, voi impartasi... Pana atunci, insa, mai astept experiente placute in autobuz. Cine stie ce mai aud sau vad maine.

Mistery solved! Cel putin, asa cred.

2007-10-04T18:32:00.000+03:00

Intotdeauna m-am intrebat de ce bunicutele si bunicutii se trezesc atat de dimineata si aglomereaza autobuzele. Azi, insa, stand intr-o statie de autobuz, am vazut un lucru care m-a ajutat sa elucidez acest mister. O doamna trecuta de primele tinereti, foarte simpatica de altfel, astepta nerabdatoare ca tipul care distribuie ziarele Compact sa le puna in cutia portocalie. Cum a plecat stimabilul de langa ea, si-a infipt lacoma ambele maini, luand cu seninatate un teanc de exemplare. Le-a facut cu greu pachet si le-a trantit in geanta. Cu greu m-am abtinut sa nu rad cu gura pana la urechi.
La cateva statii dupa, o alta bunicuta face acelasi lucru. Deja ceva nu mi se parea in regula. Nu m-am putut abtine sa nu ma intreb ce, Doamne iarta-ma, poate face cu atatea ziare. Asa ca mi-au venit in minte cateva raspunsuri posibile:
a. le vinde vecinilor care n-au mai iesit de ceva timp din casa si nu stiu ca acest ziar se distribuie gratuit;
b. le foloseste drept hartie de impachetat, ca doar batranii au prostul obicei de a pastra toate hartiile si cartoanele cu gandul ca: "Lasa, mama, ca sunt bune. Le mai folosesti la ceva.";
c. le pune la fereastra pe post de jaluzele;
d. de vina e doar lacomia romanului care nu se mai satura de atata pomana de la stat.

America...eterna si fascinanta

2007-09-24T13:18:00.002+03:00

Hoinaream, din nou, pe bloguri. Nici nu-ti dai seama cum fuge timpul pe langa tine. Daca tie ti se pare ca ai citit doar 5-10 minute, uita-te cu atentie la ceas si vei descoperi cu stupoare ca, de fapt, a trecut 1 ora. Dar nu asta voiam sa zic. O consider, acum ca tot am scris-o, o mica introducere.

Am dat peste doua posturi, de pe bloguri diferite, in care ne era prezentata, sub o forma mai ironica sau mai directa, America. Si, mi-am amintit ca am citit in "Dictionar de idei primite de-a gata" de Gustave Flaubert, definitia Americii. Nu pot sa ma abtin, asa ca o voi pune si aici:

"AMERICA= admirabil exemplu de nedreptate; a
descoperit-o Columb, dar numele
si-l trage, totusi, din cel al lui Amerigo
Vespucci. Daca n-ar fi fost
descoperita, n-am fi avut parte de sifilis si de
filoxera. Trebuie laudata
totusi, mai ales daca n-ai calatorit acolo. O tirada
despre autoguvernare
este intotdeauna binevenita."

As minti daca as spune ca nu mi s-a intiparit un zambet larg pe mutra cand am citit aceste randuri. Adevarul gol-golut, exprimat in cateva cuvinte. Personal, nu am nimic cu americanii. Nu-i dispretuiesc, dar din cand in cand, o glumita pe seama lor este binevenita.