Din metrou

In metrou, toti sunt cititori pasivi de Click si Cancan. Asta e cam ca fumatul pasiv: n-ai cum sa nu inhalezi fumul care iti vine fix in fata. La fel e si cu oamenii din metrou. Majoritatea trag cu ochiul pe paginile de scandal ale calatorului vecin.

Chiar daca esti "boem", obosit sau mult prea concentrat pe muzica din casti, trebuie sa recunosti ca ai tras cu ochiul, cel putin o data. Nu discutam motivele pentru care facem asta. E doar o simpla observatie.

Alta chestie interesanta e ca atunci cand o fata/femeie se tine de bara din metrou, isi retrage mana daca persoana de langa ea e de sex masculin. Daca mana care se tine de aceeasi bara apartine unui barbat, primul impuls e sa te retragi. Oare de ce?

Mini-recapitulare

De ce Suedia? Cred ca am auzit intrebarea asta de sute de ori, cand am ajuns in Sundsvall. Toti profesorii, toti studentii, toti oamenii pe care ii cunoasteam puneau exact aceeasi intrebare. Pentru ca e departe de Romania? Pentru ca e mai frig decat la voi acasa? Pentru arhitectura?

Hmm... eu am venit in Suedia pentru ca mi s-a parut mult mai diferita decat restul tarilor pe care le vazusem. Da, si pentru ca era pe lista de tari in care se preda in limba engleza.

In orice caz, ce ma asteptam sa gasesc si ce am gasit?

1. Frig. Ce am gasit? Foarte frig!

2. Oameni adaptati la temperaturi sub -15 grade. Ce am gasit: oameni care la -20 de grade umbla in adidasi, fara fes si care deschid fereastra daca intr-o incapere sunt mai mult de 10 grade. A fost interesant drumul inapoi, din Stockholm. Am plecat de-acolo cu autocarul, in care erau 12 grade. Dupa o ora, temperatura scazuse la 5 grade. Chiar ne intrebam daca soferul stie ca transporta oameni vii, nu animale moarte si pana la cat va scadea temperatura in urmatoarele 4 ore de drum.

3. Organizare impecabila. Bifat... in mare parte.

4. Un apartament pus la punct si de 4 ori mai mare decat camera de camin din Grozavesti. Ce am gasit: un apartament mare si in proces de renovare. Superb! Au terminat repede, ce-i drept, dar tot am ramas cu sechele in urma faptului ca ne-au lasat fara becuri dupa ce au terminat treaba!

5. O facultate diferita de a noastra. Gasit: o facultate care a castigat premiul Charter pentru arhitectura, tehnologizata de la A la Z, cu toate facilitatile imaginabile... si inimaginabile (vezi cuptoarele cu microunde si frigiderele, din zonele destinate celor care isi aduc mancare de acasa).

6. Oameni relaxati si politicosi. Gasit: oameni din cale afara de amabili si extrem de relaxati. Poate prea relaxati, daca vrei sa fii servit repede intr-un local sau intr-un magazin. In orice caz, sunt atat de chill, incat nu uita de Fika (un fel de pauza de cafea/masa/ceai/vorba) de cate ori simt ca lucreaza prea mult.

7. Multe Volvo-uri. Evident ca bifat!

8. Preturi mari. Ce am gasit: preturi care ii sperie si pe nemti si olandezi!

Punct! :)

Parties (part 2)

OK... a doua petrecere a fost cea mai misto de pana acum. A avut loc intr-o miercuri seara si a fost un fel de... mingling. Deci, cuvantul petrecere n-ar defini-o foarte bine. In orice caz, a fost misto.

A avut loc in clubul care apartine Uniunii Studentilor (Karhuset). Nu s-a dansat, dar a fost muzica OK. Cu ce s-a diferentiat de celelalte? Pai, in primul rand, am putut vorbi cu toata lumea. Ne-am auzit, am ras, am cantat, am facut schimb de informatii despre tarile noastre, am jucat fuzzball si biliard si pur si simplu ne-am simtit bine. That's my way of having fun.

Tot in seara aia am aflat, spre marea noastra surprindere, ca suntem vedete. Stateam linistite pe canapea si a trecut un coleg pe langa noi.

El: "Aaaah! You're Ana and Roxana from Romania! Hahaha!"

Noi: "Huh?"

El: "Yes, yes, you're Ana and Roxana. Come meet Erwin and Gerwin from Holland! Hahaha!"

Noi: "Poftim?" 0_0

Pe ei i-a amuzat teribil chestia asta. Noi radeam de rasul lor si incercam sa ne dam seama daca asta e ceva pozitiv sau ceva gen Dumb and Dumber. Nu stim nici in momentul asta care e adevarul din spatele glumei. Tot ce stim e ca faza funny a ramas in "istorie". "Ana and Roxana? Like Erwin and Gerwin? Haha!"

The parties (part one)

Cum sunt petrecerile? Cat de dese? Care e atmosfera?

Cred ca am fost cam la toate petrecerile care s-au tinut pana acum. Da, stiu, nu-mi sta in fire. Cum de merg eu in club, cand nu agreez atmosfera. Ideea e ca n-am venit sa stau in casa. Si daca toata lumea merge la chestiile astea, atunci prefer sa merg si eu. In plus, it's not that bad!

Prima petrecere la care am fost s-a tinut in prima sambata, cand am venit. Aici nu se poate sa ai party fara pre-party. Asa ca, ne-am adunat peste 20 de oameni intr-un beci al unuia din campusuri. A fost interesant. Am vorbit cu majoritatea celor prezenti, chiar daca in final cu italienii ne-am inteles cel mai bine. Pana la 12 am stat acolo, dupa care ne-am indreptat in turma, pe jos, spre unul dintre cluburi. Intrarile sunt destul de scumpe (aproape 6 euro) si daca vrei sa-ti mai iei si ceva de baut, cheltuiesti cat ai cheltui pe mancarea pentru 3-4 zile.

Bun... intraram noi in club, banii dati, manutele stampilate, hainele la garderoba. Ce e super aici e ca nu se fumeaza inauntru, asa ca ai posibilitatea sa pleci acasa cu acelasi miros cu care ai venit.
Clubul era compus din 2 sali: cea in care se dansa si una cu mese, scaune si canapele (unde lumea putea sa se pipaie linistita). Ana avea nevoie la toaleta, asa ca ne-am asezat frumos la rand. In fata noastra, 4 fetite ametite si/sau high radeau de zor. Au intrat toate in baia de nici 10 metri patrati si au iesit de-acolo si mai vesele si cu decolteurile mai pline. Ce-au facut acolo, va las sa speculati, asa cum am facut si noi.

Revenind la muzica, era nici buna, nici dansabila, dar suportabila. Oamenii astia nu stiu sa se miste, sa se unduiasca, sa dea din solduri sau chestii de-astea. Pur si simplu sareau in ritmul muzicii. N-as putea sa va zic exact ce gen de muzica au pus, dar suna a electro-pop-rock-house. Au scapat si vreo 3 melodii pe care eu si Ana le-am identificat, dar atat. In fine, am dansat si a fost cat de cat OK atmosfera.

Partea buna a lucrurilor, aici nu vine nimeni sa se dea la tine. Daca vede ca esti cu un grup, sanatate! Trebuie sa te arati disponibila sau sa il inviti tu la dans. This is how it works here. Partea proasta a lucrurilor e ca astia nu zic "Excuse me". Nici cand intra in tine ca tancul si nici cand incearca sa treaca de tine si-ti dau un branci sanatos. Eh, nu le poti avea pe toate.

Noaptea (la ora 3 s-a inchis clubul) s-a incheiat cu randul de la haine si peripetiile de-acolo. O americanca (da, beata dar foarte haioasa) s-a hotarat sa faca ea lipeala oamenilor din club. Asa ca, la un moment dat ajunge si la mine. Il trage de maneca pe Florian (care e un neamt si care ii spusese ca il cheama Tom) si ii spune: "Tom, do you see this girl? Do you see how beautiful she is? See her long, girlie hair? Are you going to take her home?" Florian, care ma cunostea, era prea uimit ca sa mai zica ceva. "If you're not going to take her home, I am! So are you going with her?", dupa care ma ia prieteneste de umar. S-a terminat relativ repede faza, pentru ca isi gasise alti clienti, dar n-a uitat ca, la iesire, sa ma intrebe daca are cine sa ma duca acasa. Pe Ana o luase mai devreme si-i facuse cunostinta cu un tip. "Ana, this is Pierre. Pierre is the number one, great guy, don't know what we would do without him." Nu stiu exact ce i-a zis lui despre ea, dar completez cand aflu.

Asta a fost petrecerea cu numarul 1. Interesanta si fun, inainte de club, dar am dansat, ceea ce inseamna ca am mai ars cateva calorii.